Alex, tu esti, Coae?

Ce nume o să îi dați?

Cred că cea mai stresantă întrebare pe care mi-o putea adresa cineva în alea nouă luni era asta. N-am putut să răspund niciodată. Pentru că nu am știut niciodată.

În primul trimestru te gândești să le spui, să nu le spui celorlalti… dar ce treabă au ei că tu faci un copil? Le spui apropiaților. Ăștia încep imediat să își dorească o fetiță, un băiețel, fiecare cu criza lui și automat știu și cum o/îl va chema. Îți vine să le spargi fețele (hormonii își bat joc de tine) și incepi să îi eviți.

Apoi sarcina devine evidentă, la un moment dat. Unii văd și iau asta ca pe ceva care face parte din viață, alții se prefac festiv că, mamă ce îi interesează, bucură, impactează … de parcă le-ai face lor un copil. Alții, cum a fost madamme Florica de la șase, te bagă la colț:

“Păi cum măi fată, să nu spui tu nimic, ce, vrei să faci un copil mut?”

Oh, mă scuzati Madamme Florica, știți când se auzeau chicoteli și tropăieli în noapte și băteați cu coada măturii în tavan și cu furculița in calorifer? Ei bine, cred că voi face un copil în curând. Vă rog să notați undeva, să aveți timp să vă pregătiți sufletește și moral pentru momentul în care voi veni de la maternitate și veți comenta telefonic de la fereastra la care vă petreceți viața, vorbind cu baba care nu vede intrarea în bloc de la fereastra ei “uite dragă, au venit ăștia de la șapte cu copilul de la maternitate”. În felul ei specific, Madamme Florica a întrebat de ce sex e copilul și i-am spus că nu știu. Apoi a venit decisiva: “și ce nume o să îi pui?” Yes! – îți dai seama rapid că hormonii nu-și bat joc de tine cum o face Madamme Florica.

O să-l cheme Eric. – răspund repede, amintindu-mi cum îl strigă pe copilul vecinilor mei care urlă de câte ori o vede.

Păi Eric îl cheamă și pe a lu’ vecina ta de palier.

Da, dar pe ăla îl cheamă Erik cu K și avem nume de familie diferite. – hai, că și eu mă descurc mai bine ca hormonii ei.

Apoi mai sunt mamele/soacrele. Astea vor să îi dea nume copilului, să îi aleagă cerceii, să îi ghicească sexul prin diverse metode știute de ele, să-ți fută sistemul cu tot felul de comparații cu sarcinile lor, sfaturi, leacuri și tradiții, povești cu “pe vremea mea …”, dar cel mai important, e numele. Dacă nu e fată să o cheme Marieta, Flori, Gina, Geta ca pe bunică-sa te mai scoți. Dar imediat drege mama situația și își dă seama că primul nepot sau, după caz, al doilea sau măcar ăsta, ar trebui să poarte numele lui tac-tu. Nu se pune că ea îl urăște. Ce, n-ar fi frumos să-I spunem Fănică, Grigoraș sau Costeluș? – nope, n-ar fi.

Dacă ai, ca orice tânără modernă, un grup, acolo, de trei surori și restul prietene ai pus-o. Jumate te invidiază, jumate te cocoloșesc și jumate te ignoră, dar toate, absolut toate te vor întreba ce nume va avea copilul. Le spui în mod repetat că nu știi și că te preocupă alte chestii. Pari tâmpită. Hormonii își bat în continuu joc. Și ai tăi și ai lor, deși ele nu sunt gravide. După echografia în care se vede sexul, toate încep să propună, nu-ți place nimic, le superi. – le triezi si pe astea.

Nașii. Nașii dacă sunt destupați la creier, te lasă în pace. Dacă nu, ai pus-o again, vei alege între Marian, Rodica, Cristi și alte nume care au trecut în valuri peste societate acum 30 de ani. Dacă nu sunt destupați la creier și au copil, știi nu? Veți merge la mare și 4 adulți veți striga pe plajă după doi Mihaiță.

Oare ce mi-o fi venit cu subiectul ăsta? Madamme Florica e oale și ulcele, numele copilului l-am ales acum mulți ani, alți copii nu mai fac …

Băi, dar ce greu mi-a fost! Mie îmi plăcea Andrei, dar a facut sor-mea un copil mai repede și pe când ne uitam noi într-o zi ca proastele la o listă lungă neștiind cum să îi spunem, m-a luat gura pe dinainte și am dat Andreiul. S-a adjudecat imediat și am rămas fără nume la copil.

Apoi am zis că Alexandru e numele. E frumos, sună bine, e și prin ceva istorie … gata! ce să mai? Alexandru îl cheamă. Alexandru Ioan. Ei, aș … la maternitate erau toți Alexandru și Alexandra. Slava Domnului că mi-am revenit repede în simțiri și am spus altceva înainte de scrierea certificatului de naștere.

Greu a fost!

Acum mă uit la astia. Vreo 16 toți. Cred că e un chiul în masă de la vreun liceu din zonă. Beau cafele și se bucură de soare. Sunt născuți cam în perioada chinurilor mele cu alegerea numelui copilului. Am plecat atunci din maternitate cu mulțumirea că nu va răspunde odată cu turma când va striga învățătoarea vreun Alexandru. Pe dracu, ce țeapă! Puteam să îi spun liniștită Alexandru, de 40 de minute mi-au făcut capul mare și am auzit un singur nume, Daria. E numele uneia care nu e aici și despre care ei vorbesc aiurea. În rest, pe ăștia toți de ambe sexe îi cheamă COAE.

Iau telefonul de pe masa, il duc la ureche si strig mimand o surpriza placuta “Alex, tu esti, Coae?!?!” – in momentul ala patru dintre baieti se uita la mine. Pun telefonul pe masa, imi imapchetez laptopul si lucrurile, imi beau ultima gura de cafea, ma ridic si plec.

Acest articol este opera unui contributor al blogului, nu este scris de Jigodie