Alege-ti stapani cu grija

 

fara cuvinte!

Capitala veche

 


Capitala din cărţi

Până la sfârşitul acestei luni, vă puteţi plimba prin Bucureştiul secolelor XIX-XX, „expus“ la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Bucureştiul domnului Goe îmbră cat în costum „de marinel“, al Otiliei lui George Călinescu, al formelor fără fond teoretizate de Titu Maiorescu. Bucureştiul al cărui sfârşit e anunţat de ultimii crai, Craii de Curtea-Veche ai lui Mateiu Caragiale. În viaţa acestui Bucureşti – cu zgomotele primelor automobile, cu bulevardele în construc- ţie, cu damele îmbrăcate ca la Paris, care participau primăvara la celebrele bătăi cu flori „de la şosea“ (şosea luminată cu gaz) – poţi intra dacă te opreşti pe Calea Victoriei, la numărul 12.

Expoziţia „Oraşele României la sfârşitul secolului XIX începutul secolului XX“, vernisată luna trecută, poate fi admirată la Muzeul Naţional de Istorie a României până la sfârşitul acestei luni. Prima maşină înmatriculată în Capitală, un velociped, aparate foto profesionale, cărţi poştale, telefoane de interior, firme care anunţau intrarea într-un cabinet stomatologic, fotografii alb-negru şi sepia, cutii poştale, un landou de bebeluş, felinare stradale, plăcuţe din interiorul vagoanelor de tren, plăcuţe din parcuri care clamau tranşant: „Scuipatul oprit“, costume de damă cu pălărie şi umbreluţă, costume de domni, cu mănuşi, baston şi lornion. Toate acestea şi multe altele mai stau adunate sub acelaşi acoperiş încă două săptămâni.

Începutul occidentalizării

Crişan Muşeţeanu, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României, consideră că sfârşitul secolului al XIX-lea a însemnat schimbarea specificului oriental al marilor oraşe, începutul occidentalizării. O dezvoltare fără precedent s-a produs după Războiul de Independenţă (1877-1878), când au fost puse în aplicare planuri cadastrale, s-au deschis bulevarde noi, s-au construit clădiri pentru instituţiile administrative, au fost aranjate parcuri şi grădini publice şi a fost înlesnită aprovizionarea cu apă potabilă.

Bucureştiul şi marile oraşe din fostul Regat s-au transformat radical: locurile virane şi clădirile insalubre, improprii locuirii sau activităţii unor instituţii publice, s-au metamorfozat în imobile moderne şi bogat ornamentate cu stucături. Pieţele permiteau prezentarea mărfii în siguranţă, iar viaţa culturală înflorea prin cafenele şi la terase. În plus, „Bucureştiul era una dintre capitalele europene cu cel mai bogat patrimoniu de statui“, ţine să precizeze istoricul Crişan Muşeţeanu.

VREMURI…

Bazil şi maşina de 15 cai

Capitala de sfârşit de secol al XIXlea era aglomerată şi, în unele locuri, plină de praf, dar o plimbare cu automobilul făcea lucrurile mai simple.

La Muzeul de Istorie, doamnele îşi pot strânge umbreluţa dantelată, la fel şi poalele lungi ale rochiei, urcând în primul automobil înmatriculat în Bucureşti. Este o maşină neagră, decapotabilă, cu finisaje din metal şi patru roţi cu spiţe. Forma aduce cu a unei trăsuri, volanul este în dreapta, iar deasupra, te apără de soare şi la nevoie, de ploaie, o copertină maro, pliabilă, care seamănă izbitor cu apărătorile folosite şi astăzi pentru landourile şi cărucioarele bebeluşilor. Automobilul este un Penhard de 15 cai-putere, comandat din Belgia.

Şoferul acestei bijuterii purta costum negru, adus de la Londra, din buzunarul de la piept îi răsărea lanţul unui lornion. Era un domn şcolit în Occident, implicat în viaţa publică, membru în diverse asociaţii, cluburi şi societăţi sportive, inginer şi explorator pasionat. Îl cheamă Bazil George Assan (1860-1918), fiul lui Gheorghe Assan (1821-1866), cel care a construit în 1853, în zona Obor, vestita moară Assan – prima din ţară care a funcţionat pe baza unui motor cu abur.

În anul 1897, Bazil a explorat regiunile polare nordice, Insula Urşilor şi Insulele Spitzbergen, realizând cercetări geologice şi botanice. În 1899 a făcut o călătorie pe direcţia Constantinopol-Alexandria-Ceylon- Nagasaki-Tokyo-Yokohama-San Francisco-New York-Londra, aceasta fiind prima călătorie a unui român în jurul lumii.

„MENIU“ LA CAPŞA

„Se mănâncă“ scriitorii

Capşa, cafenea politică şi literară, era frumuseţea nedistilată a Bucureş tiului de început de secol. Acolo puteai vedea, la ora aperitivului, un ministru lângă un student, un voluntar lângă un general, un proprietar lângă un proletar. Era localul contrastelor, unde ironia fină, franţuzească, putea fi urmată oricând de o înjurătură neaoşă, românească. „Stâlpul“ Casei Capşa era poetul Ion Minulescu, care îşi făcea mereu o intrare triumfală ca să atragă atenţia şi care avea tot timpul de oferit bilete la teatru sau cinematograf, chipurile la un preţ mai mic.

Dacă era refuzat sau contrazis, poetul, director al Artelor din Casa Şcoalelor de pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice, dădea cu pumnii în masă, ameninţa cu degetul, se congestiona şi îi tremurau buzele. Deseori disputele literare, dar şi cele politice, degenerau în scandaluri şi chiar în bătăi la propriu. Poate şi de aceea, Nicolae Crevedia a scris următorul catren: „La Capşa unde vin toţi seniorii/ Local cu două încăperi/ Într-una se mâncă prăjituri/ În alta se mănâncă scriitorii“.

1 Mai

 

De unde si pana unde ziua muncii, cine ar vrea sa sarbatoreasca faptul ca e chinuit 8 ore pe zi mai tot anul?
Hai sa-i vedem istoria.

Americanii, de la ei a plecat ultimul lucru bun.Paradoxal ei nu sarbatoresc aceasta zi. A inceput exact pe 1 Mai (1884) cu strigarea in mod public, de o mana de sindicalisti, a unor drepturi ca de exemplu durata zilei de munca sa fie de 8 ore, sa avem numai 6 zile lucratoare pe saptamana…
Muncitorii au luat-o de buna si in 1886 fix pe 1 Mai, la Chicago s-au adunat ceata mare si au defilat pasnici pe Michigan Avenue.Patronetii simtindu-se clar amenintati au pus garda si parii pe ei.Cativa au mai murit.
Peste vreo 3 zile alti muncitori mai nervosi s-au strans in Piaţa Haymarket si au facut galagie, un politist a fost ranait iar colegii lui au sarit sa-l ajute, cu armele.

Asta sarbatoresti tu azi.

Crezi ca traiesti mai bine ca un puscarias?

 


Mai bine puşcăriaş, decât om de bună credinţă! Asta îţi vine să spui după ce vezi sumele alocate pentru cei care au furat, omorât sau care au “fentat“ legea. Statul român cheltuieşte zilnic 59,64 lei pentru fiecare deţinut în parte.

Aproape 18.000.000 de lei vechi pe lună pentru fiecare persoană privată de libertate. La finalul lunii, factura pentru cei 30.000 de deţinuţi ajunge la 53.586 lei noi.

Atât cheltuieşte statul român cu cei din spatele gratiilor. Nu atât de darnic este însă şi cu milioanele de români cinstiţi şi care muncesc din greu, o lună întreagă, pe salariul minim de 500 de lei.

Masa zilnică a unui deţinut trebuie să respecte norme calorice: să conţină lapte, carne, ouă şi vitamine. Astfel că, zilnic, un puşcăriaş trebuie să consume nu mai puţin de 2.855 de calorii.

După gratii se consumă des carne

Dacă “cei de afară“ nu văd carnea cu lunile, puşcăriaşii au parte de ea zilnic. Una dintre mese trebuie să conţină obligatoriu carne! Aşa se face că, în special în perioada de iarnă, mulţi comit infracţiuni pentru că le e mai bine după gratii.

Aici au un acoperiş deasupra capului şi masa asigurată. În plus de asta, medicamentele pentru care un bătrân dă aproape toată pensia sunt asigurate de penitenciar. Gratis! Nici de încălţăminte sau de haine nu duc lipsă.

Ba mai mult, sunt schimbate în funcţie de sezon. Sumele foarte mari alocate pentru infractori sunt justificate de către conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prin necesitatea de a se conforma normelor UE.

30.000 de deţinuţi sunt acum în România

Statul român cheltuieşte lunar 53.586 de lei pentru cei aproximativ 30.000 deţinuţi. În această sumă sunt incluse asigurarea cazării, servicii medicale, utilităţi, dar şi paza acestora. În plus, puşcăriaşii primesc îmbrăcăminte şi încălţăminte în funcţie de anotimp.

Personal sunt de accord cu orice facilitate accordata puscariasilor doar ca acestia ar trebui sa plateasca pentru ea, prin munca. Sa isi plateasca caldura, meniul, asistenta medicala, televizorul si orice alt lucru. Ba chiar daca doresc un meniu bogat, sa plateaca pentru el cum face orice roman cinstit si fraier in fond

Modestie sau cumpatare?!?

 

Desi are o avere de 19 miliarde de euro, suedezul Ingvar Kamprad prefera mancarea de la cantina si magazinele de chilipiruri.

La cei 81 de ani ai sai, suedezul Ingvar Kamprad, fondatorul binecunoscutei companii “Ikea”, este unul dintre cei mai bogati si invidiati oameni ai planetei, avand o avere estimata la 19 miliarde de euro. Cu toate acestea, magnatul nu pune pret pe bunurile materiale si prefera sa duca un trai modest, fara niciun fel de excese.
“Stiu ca sunt foarte strans la punga. Daca m-as apuca sa cumpar tot soiul de lucruri scumpe, atunci, cu siguranta, oamenii ar incepe sa ma imite, iar eu cred foarte tare in puterea exemplului”, povesteste Kamprad, care locuieste intr-o casa modesta din Elvetia, mobilata in totalitate cu produse “Ikea” asamblate chiar de el.

Bea de trei ori pe an
In plus, desi are in garaj un Volvo de peste 15 ani, Ingvar foloseste extrem de des metroul si autobuzul. De altfel, aceasta din urma indeletnicire era cat pe ce sa il lase fara premiul de omul de afaceri al anului. Hainele prafuite ale lui Kamprad, precum si faptul ca a coborat dintr-un mijloc de transport in comun i-au indus in eroare pe bodyguarzii de la intrarea unui club de lux, care au ezitat destul de mult inainte sa ii dea voie sa intre la receptie. Aceasta nu este, insa, singura “excentricitate” a parintelui “Ikea”. Invitat de primarul din orasul natal la dezvelirea unei statui care il reprezenta si rugat sa taie panglica, Kamprad s-a multumit sa adune funda si sa o inmaneze autoritatilor, indemnandu-le sa o recicleze si sa o utilizeze la urmatoarea ocazie festiva.
Fost simpatizant al nazistilor si fost alcoolic, suedezul marturiseste cu sinceritate ca a ajuns sa bea doar de trei ori pe an si ca isi scoate sotia, Margaretha, in oras, doar la restaurante ieftine si magazine unde se poate tocmi la pret. “Nu sunt un zgarcit”, spune despre sine Ingvar, “uneori imi cumpar cate o cravata si o camasa, dar nu prea des”.

prietenii si banii

 


Cornateanu Gabriel (4/5/2008 17:04:59): uite si tu ce jeg de om

Cornateanu Gabriel (4/5/2008 17:05:37): iris vlad: tu ca m-ai tinut aproape 2 ani cu 800 de mii asa ti-am facut nu? iris vlad: mega asa ti-a facut , nu? iris vlad: bine scafandre iris vlad: umbla tu cu amenintari iris vlad: sapt asta te sun si iti dau toti banii iris vlad: si sa-mi bag pula-n gura ta daca vreau sa mai aud ceva de tine iris vlad: inainte sa faci faze de cacat, mai intereseaza-te de soarta omului iris vlad: la ce sperietura am tras cu sanatatea direct in varfu` pulii ma doare de tine si de banii tai iris vlad: si nu ma fute la cap ca ne vedem des, ca nu-s nascut ieri, nu ma sperii si chiar nu-s singur in bucuresti iris vlad: o sa ne intalnim sa-ti dau banii, multumesc ca m-ai ajutat cand am avut nevoie sincer, si apoi ca m-ai scuipat cand chiar nu aveam nici o vina iris vlad: sper sa mearga tot fara in

Cornateanu Gabriel (4/5/2008 17:06:35): esti? iris vlad: bai tarane iris vlad: dupa 2 luni de stat in spitale ma intorc si gasesc mesaje de astea de cacat de la tine

“importante nu sunt intentiile, ci potentialul.”

 

Putin se defasoara la summit-ul NATO de la Bucuresti.

«De ce mai exista NATO?»
„NATO a fost creata cand exista un imperiu al raului – URSS. Ramane de vazut cine a avut dreptate atunci. Pactul de la Varsovia nu mai exista, blocul estic nu mai exista. Pentru ce exista NATO?“, a intrebat el subtil, mentionand ca motiv al existentei neproliferarea, armele de distrugere in masa, lupta impotriva amenintarii teroriste, dar cu precizarea ca fara Rusia nu se poate.

Sa pastram capetele de creta in Buc. si dupa summit.

 

Sa pastram capetele de creta in Buc. si dupa summit au ba?
Esti de accord sa pastram capetele de creta in Bucuresti si dupa incheierea summit-ului NATO?
Sa ramana ca-s utili.
N-au ce cauta nenorocitii.


Nu e tocmai o petitie ci un mic sondaj.
Dat fiind ca de cateva zile, in ciuda masivelor restrictii de circulatie impuse in Bucuresti se circula extraordinar m-am gandit sa, sondez si eu pe ici pe colo.
Deci, sa mai ramana agentii detasati din tara pentru a dirija traficul sau sa-si vada de ale lor?

NATO vs. romania

 

astia fac curatenie si ordine in oras numai cand sunt astfel de evenimente ca in rest isi fac ei vile si isi cumpara masini, le trebuiau lor asa limuzine blindate? care o fi prostul care sa se riste sa intre la parnaie pentru un gunoi de politician de la noi? eu personal nu as da nici o flegma pentru gunoiele astea de oameni, inchid drumurile acum dar nu se uita in ce hal arata la cateva strazi mai incolo bucurestiul, vedeti intersectia de la lizeanu parca e dupa bombardament, misto ar fi sa le dea bin laden cateva avioane in summitul lor =))

Absolut fabulos ce se intampla in prafuita si aglomerata noastra urbe: mi-au asfaltat strada intr-o juma de ora!!!!!, nu am gasit nicio hartie sau PET sau kkt de caine prin centru pe jos, politisti fara burta la tot pasul, masini ridicate de pe trotuare, goddam, ciupiti-ma ca nu-mi cred ochilor.

Orasul arata asa cum trebuie sa arate, la cat mai multe summit-uri !

sa fi vazut vineri cand plantau panselute pe bd. unirii si puneau talas colorat (cred ca la prima pala de vant mai tare zboara in toate directiile, dar macar initial arata frumos). era o agitatie incredibila. astia nu fac treaba decat cand vin niste mahari. poate ar trebui sa vina la 2-3 luni ca sa fie si bucurestiul mai curat

Am trecut acum vreo ora pe la universitate pe trotuarul cu spit coltea…incredibil cum arata pe acolo.De fapt tot centrul arata incredibil.
Sa vedem cat tine asa.Or veni sa ia gazonu’ dupa ce se termina summitu ?

voi nu va faceti curat in casa cand aveti invitati? pacat ca tine putin, se zice ca e om cel care pastreaza curatenia, nu care scuipa pe jos si dupa aia cand apare cineva, sare si freaca de zor

Si spre Casa Poporului arata impecabil, o tona de politisti peste tot, trafic lejer, e frumos

Vivat NATO!