ARTIŞTI GERMANI DIN AUGSBURG LA HUNEDOARA


Foto grup, de la stanga la dreapta: Ioana Geier (mama mea), Siegfried Stiller, Silke Lühnen, Brane Roman, Cornelia Gebhardt.

ARTA ECOLOGICĂ SAU STRADALĂ, ARTA STRESULUI ESENŢIAL

În fierbintele „vânt african„ de august, pe simezele Hunedoarei, din grupul de plasticieni din Germania ( Augsburg), veniţi în schimb cultural sub egida Galeriei RO-GER-ART (manager Ioana Geier) – au expus pictori şi graficieni foarte diferiţi ca stiluri, însă – aşa cum am remarcat la vernisaj, având ceva în comun – mesajul artei lor. Este unul acut ecologic, subliniind şi angoasele şi speranţele omului actual – în diversitatea formelor de expresie dar sincretic fiind contestatare Fiinţa (trans) umană Heideggeriană transpare cu vehemenţă sau empatie colocvială – cerând comunicare elevată şi imperativul atitudinal faţă de suferinţele Naturii – recte ale omului în rezonanţă cu ea. Dacă abulia, autismul sau impactul traumatic se resimt în aceste lucrări, cel mai clar mesaj ne este adresat în sensul unei atitudini.

Artistul cel mai matur, negreşit, este maestrul Siegfried Stiller. El expune pe suprafeţe mari, aproape terorizante, o grafică a simbolurilor în „incinte suspendate” compozite, ce amintesc mişcarea suprearealistă dadaistă – ca registru al revoltei. Tehnica este complexă, aglomerată, cu elemente „ gematrice” şi silueta umană este explorată în proiecţii de figuraţie. Nudurile sunt expuse asociate în colaje, desenul reductiv conturat, personajul feminin fiind expus ca un cadru in care imaginea este răsturnată. În desen apar semne – simboluri ,ca nişte glife sau hieroglife, dând impresia unei abordări ezoterice. Se pot face tangenţe între arta sa şi Max Ernst sau Paul Klee, fără a fi vorba de manierism. Suprafeţe mari ce exercită o tensiune la percepţie, necesitând perspectiva ambientală simetrică. Stiller este un vizionar – grafica lui asimilând inclusiv modalitatea sculpturală.

Silke Luehnen este la extrema complexităţii lui Stiller ca teme şi execuţie. Tânăra plasticiană are obsesia terifiantă a unpor fiinţe-insecte sugerând metamorfozele kafkiene. Artista şi-a construit nişte personaje-simbol, amintind arta stradală, arta de celuloid şi a grafitti-ului dar şi a desenelor animate ori benzilor desenate.

Aceste personaje sunt redate pe fonduri cromatice fără degradeuri, în ipostaze umane, ele sunt înzestrate cu ochi imenşi, insectivori, parcă sunt nişte bizare fiinţe ale sub-naturii fosile. Un saurian ghimpat şi câteva grafici nonfigurative complectează un univers special, sufletesc, din care transpare trauma şi paradoxal o simpatie faţă de regnul animal. Aşadar o artistă a parabolei. Un calambur la îndemână privind-o pe Silke: la ea arta stradală – adică a strasse-ului nemţesc, refulează un şoc resimţit violent faţă de ostilitatea comportamentală. Iată de ce am amintit mesajul ecologist- psihic. Strasse – de la stress! Dincoace de această revoltă, arta ei hiper sensibilă, simplificând rafinament şi senzualism deloc nordic, este una de apărare a fiinţei, de rezistenţă faţă de suferinţa naturii UMANE. Personajele ei devin simple „linii cu ochi” iar abordarea este mixtă – acuzând artificialul, colajeria şi infantilizarea socială. Undeva adie Salvador Dali ca dealtfel, prin alte exprimări, şi la Stiller.

Cornelia Gebhardt este psihologistă iar arta ei este în acord structural cu ştiinţa-arta devine instrument de exprimare elevată a pshihicului uman reflectat. Gebhardt este un temperament artistic fragil, însă de o energie disimulată în tehnica execuţiilor, în travaliul morfo-cromatic ce accentuează feminitatea fără ostentaţie. Între ceilalţi artişti nemţi, poate e cea mai clasicizantă.

În fine, Brane Roman – artist german de sorginte sârbă, este un temperamental când desuet, când apt de rafinamente în care patosul se îmbină cu simbolismul subţire şi elegant al linilor lapidar traversate. Brane – etimon nominal slav al pădurii ( branişte, pădure de vânătoare la noi) – este integrat grupării din Augsburg nu atât prin simţire şi temperament efuziv, cât prin aderenţa la neo –expresionismul târziu german. Când infuzează în „turbionul” gross-contrast cromatic, amintindu-l pe Van Gogh- forme simbolice (mâna, cu predilecţie), Brane Roman exprimă foarte tensionat – impresionist – starea angoasei sus citate, dar şi atitudinea generică de ecologism. Întru totul, gruparea Augsburgeză este o solie a Comunicării elevate şi meritul scriitoarei şi managerei Ioana Geier, al Galeriei RO-GER-ART din oraşul german al Augustalilor, este de a fi intermediat un itinerar al deschiderii reciproce sub semnul generos al Artei. Cu atât mai mult edilii Hunedoarei merită şi domniile lor mulţumiri.

Da-i o nota
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *