Ne-am dat dracu


Recenta prostittutie politia din tara asta obosita nu m-a mirat deloc, era de inteles, ciolanul e al dracului de mare si de gustos.
OK..am vazut, am trait, am acceptat, stim cu totii, indiferent ce alegi rau va fi. Asa a fost in romania de pe vremea Regelui Carol I. Din acele vremuri timpurii (1914) romanii au de ales intre rau, foarte rau, extrem de rau si cel mai rau. Ce motiveaza acest popor sa aleaga varianta cea mai proasta niciodata n-am stiut si probabil n-am sa aflu. Dar mai rau ca azi…!
Ceausescu a fost o mangaiere suava pentru tara asta fata de cei ce tocmai au venit. Inteleg, democrati, sociali, ideologii, doctrine, minciuna, hotie, toate si-au dat mana azi.
Ce nu inteleg e cum suportam.

Pe scurt; hotii s-au instalat, hotii cei mari.

Adreian Videanu a ajuns ministru. Vai de noi! Astept bancnotele cu borduri pe ele sau ma astept chiar ca leul sa se numeasca bordur mai nou. Are cel putin patru ani sa faca schimbarile.

Elena Udrea, intruchiparea incompetentei si a mahalagismului politic a reusit, turismul e al sau. Printre poiectele sale se numara parcarile Dalli de pe autostrazi, din curtile oamenilor si defrisarea masiva de paduri cu scopul de a construi si mai multe parcari Dalli. O fi scos-o el Oprescu din Bucuresti dar acum toata tara e a ei.

Vasile Blaga la dezvoltare? Doamneee de ce noua, de ce tocmai noua?!? Suntem cel mai inapoiat popor din Europa, cel mai sarac si needucat iar Tu ne pui unu` d-asta sa ne “dezvolte”?

Radu Berceanu ne va transporta. Romani..d-abia acum vin autostrazile scumpe. Nu va pripiti, nu va bucurati. E vorba tot de autostrazi pe hartie.

Da-i o nota

mircea badea

” o mare masa de fraieri sunt condusi, jefuiti…da` o mica gasca de smecheri.”

Da-i o nota

Este imprumutul de bani cea mai eficienta metoda de a-ti testa prietenii sau nu?

Va relatez doar trei cazuri:

#1 Bogdan, cel mai bun prieten al meu din generala, liceu, primii ani de facultate, mi-as fi dorit sa fim si acum prieteni dar banii, banii au intervenit.
Acum ani buni, vreo 4-5, Bogdan avea ceva probleme, avea nevoie de bani.
Eu eram la mare stramtorare deasemenea dar i-am dat 100Euro sa-si platesca datoriile, fara sa-mi ceara macar. Nici nu s-a pus problema cand o sa mi-i dea inapoi, stiam ca o va face.
Surpriza!
Bogdan nu mi-a inapoiat nici acum banii. Trist e ca m-a lasat cu ochii`n soare la nevoie dupa ce m-a asigurat ca ma pot duce la bancomat sa-i ridic a doua zi. Nici macar nu am insistat, l-am intrebat doar daca poate, aveam probleme.
Teapa..banii nu erau iar Bogdan nu ma mai cauta. Probabil de rusine.
Partea si mai trista e ca am pierdut un prieten. Asta ma doare.

#2 Anca, o fosta iubita. Dupa ani de la despartire, incepusem sa ne vorbim, redevenisem amici, credeam eu. Intrase intr-o incurcatura cu sora ei si ii era jena, avea 100 Euro datorie fata de ea dar nu banii erau problema ci prietenul ei care ii ceruse si oarecum evita sa-i dea inapoi.
M-am oferit sa o ajut. Apoi i-am platit o datorie de 1.500.000, poveste complicata dar am vrut sa o protejez. In total cam 500RON (suma blestemata).
Acum Anca nu imi mai vorbeste.
Nu banii ma intereseaza, nici faptul ca are pe cineva…dar am pierdut inca un prieten.

#3 Dorin, cu el am copilarit la bunici la tara si ne-am trait vacantele de vara distrandu-ne p-acolo ani buni. Anul trecut m-a sunat disperat sa ii dau 20 de milioane ca are mari belele cu gazda si ca e “groasa rau”. Se intampla Joia iar Luni urma sa am banii inapoi.
Ceva m-a facut sa nu ii dau 20 ci doar 5 dupa ce m-a asigurat ca ii ajung pt moment, v-am zis, e blestemata suma.
Am fugit repejor la banca si i-am pus banii.
I-am pierdut, l-am pierdut si pe el.
Mi-a spus o poveste lacrimogena dar cu toate astea nu mai da un semn, nu mai raspunde la telefon…nimic.
Basca odata l-am sunat sa vad daca e bine, daca mai are nevoie de ajutor (prietena lui suferise o operatie) dar inainte sa il intreb eu sare el si-mi zice ca maine voi avea banii.
E un maine perpetuu…

Aici am relatat doar trei cazuri din zecile. Nici nu stau sa-mi bat capul pentru celelalte sume mici cu care mi-am ajutat prietenii. De la unii am primit banii la timp, de la unii tarziu sau foarte tarziu iau de la altii deloc.
Probabil unii veti spune ca sunt prost. Poate. Eu ma consider sufletist si imi ajut prietenii cu drag. Imi placea sa cred ca-mi sunt prieteni.
Toti aveau probleme cand i-am ajutat, poate au si acum. Nu ma doare deloc pierderea banilor. A prietenilor da.

Acum…intrebarea este, e eficienta metodata asta de a-ti selecta prietenii ori nu?
Pana la urma pierzi niste bani dar afli un raspuns cert. E ca si cum ai plati pentru el.

Am un prieten care zicea…Razvan, gandeste-te ca aia e valoarea lor, cu suma aia i-ai cumparat si gata.

Eu nu vroiam sa va pierd prietenilor…niciodata.

Da-i o nota

Arca lu` Noe


În anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit în Australia: – Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie şase luni de zile!

După şase luni, se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină. – Noe!!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca??? – Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp … Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn, altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.

Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor, şi de asemenea au susţinut că, să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului a spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarece încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier, iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii deoarece nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarece susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Aşadar Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie cel puţin zece ani ca să fac tot ce mi-ai zis.

Dintr-o data cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

– Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea? – Nu Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte…

De AICI

Da-i o nota

18 ani, 9 luni si 27 de zile


“Ole, ole, Ceausescu nu mai e!” Incarcerarea lui Chitac si Stanculescu mi-a adus aminte de refrenul cu care ne-am aruncat cu capul inainte prin gaura neagra a istoriei spre libertate.

Nu suntem liberi, suntem doar liberi sa avem tupeu. Au trecut 18 ani, 9 luni si 27 de zile de la Revolutie.

Ca tuturor, viata mi se imparte in “inainte de Revolutie” si “dupa Revolutie”. Am sperat sa am toate sansele din lume. Schimbarea de la televizor si din steag asteptam sa ajunga si in viata mea.

Ce am facut in ultimii 19 de ani? Intai am sarit in sus 20 de metri cand Silviu Brucan, tovaras de nadejde al fostului sistem, ne-a pus diagnosticul “Romanii au nevoie de 20 de ani ca sa invete ce este democratia”. Dar cu cat au trecut anii, cu atat i-am dat dreptate.

Cum, asta nu e democratie ? Alegem, injuram, calatorim! Asta nu e libertate?

Un alt tovaras de nadejde cu un partid-posta, de camuflaj, se intreba mai ieri “Dar cand a fost democratie in Romania?”

Golanii din Piata Universitatii s-au lasat de boema. Nu mai viseaza. Au plecat in Canada, si-au facut cate un blog, poate si cate un ong.

Cu siguranta as fi oftat si injurat si in comunism din cauza smecherilor; cu siguranta as fi numarat ban cu ban si in comunism; cu siguranta “mi-as fi neinteles” sefii si in comunism; si, bineinteles, as fi iubit si in comunism.

Sa ne intelegem. Nu plang dupa socialism, nu fac lamentatii de istorie contrafactuala “viata mea in comunism”.

Insa ma intreb doar ce au facut astia cu viata mea.

Au experimentat pe mine si pe timpul meu: Constitutii, sisteme de vot – luna viitoare ne jucam de-a altul – sisteme bancare, piramidale si oengiste, arhitectura, infrastructura, un etern on and off, ce stabilim anul asta e sters si uitat la anul.

Dupa frustrarea ca libertatea are mii de chingi si limite, mai ramane tupeul. Baga-te in fata, striga tare, acuza primul, loveste si fugi.

Nu te-ai nascut in familia care trebuie – tata la un SRI, un aeroport, un port, ceva – atunci ghinion, iti ramane doar sa te zbati de unul singur, “in libertate, in democratie, in lumea sanselor egale”… sa te zbati pentru a capata cine stie al catelea loc pe lista norocului (printre ultimele de la coada, de regula).

La greci, aia morti de mult, dar care au nascut democratia lumii, de baza era tragerea la sorti: cine face cutare lucru, cine ia cutare hotarare? Se tragea la sorti. Asta da egalitate, da raspundere egala, da sansa, da incredere, da “rotatia cadrelor”.

La noi, acum, astazi, idealul este “cum sa fac sa nu fac nimic si sa ma imbogatesc, sa nu am nicio obligatie si sa am toate drepturile”.

Cei care se lupta, mai in scris sau mai in piata, pentru cinste, dreptate, competenta etc. sunt cei fara nicio sansa, care, saracii, invoca notiuni inalte – de la ONU, Revolutii si Constitutii – ca sa capete un oricat de mic atu in lupta cu cei deja castigatori.

Nu se va lupta pentru sanse egale si corectitudine, niciodata, unul care e sigur ca pilele lui functioneaza si ca are locul asigurat.

Diferenta dintre viata “asa cum ar fi fost in comunism” si cea care se scurge acum este ca pot merge dincolo de Arad.

Asta sa fie democratia ? Snitelul de la Viena si muzeul de la Paris? Hmmm. Alors chapeau, Robert Schuman!

Te salut, generatie cu gaura in steag!

Da-i o nota

527883895


527883895

ei nu, azi nu. azi nu vreau sa aud nimic de voi. o sa ma doara in cot de voi toti, o sa iau o pauza si-o sa savurez fiecare gura de aer, fiecare cafea, fiecare petic de verdeata gandindu-ma doar la mine, doar la un nou inceput, egoist si plin de sperante. tu-va ****-n *** de netrebnici!

ziua de azi e a mea. lunile ce vor urma vor fi ale mele! viata mea e a mea! si pana si moartea imi apartine daca asa hotarasc. basta! n-aveti decat sa lanceziti lamentandu-va la vieti care trec pe langa voi, lichele ordinare!

Da-i o nota

Centura de fortificatii din jurul Bucurestiului – Partea IV

Cea de-a 4-a emisiune despre forturi filmata cu IfTV.

Celalalte parti pot vizionate AICI respectiv AICI.
Pentru a afla mai multe despre noi, ce facem, cine suntem, unde mergem, cu ce scop si cum intrati AICI.

Da-i o nota

825691603


825691603

o sa-mi tin promisiunea, nu o sa fac sex cu tine.si stii de ce ? pentru ca mi-e scarba de tine, de ceea ce-ai ajuns….de fapt esti acelasi om las de acum de 2 ani jumate. nici macar mila nu mai simt pentru tine, m-ai dezamagit , esti un gunoi de om nu meriti nici macar sa te mai bag in seama.toti te considera ratat , o slujba de mizerie la o benzinarie infecta , fara facultate, un alcoolic ordinar , n-ai nici macar curaj.te crezi bun la pat ? nu esti ! am mimat toate orgasmele cu tine. nu ma cunosti destul de bine, in 2 ani am avut 12 barbati la pat. si toti mai buni ca tine.esti un gunoi!

Da-i o nota

Politia are bun gust si inteligenta. Lipsa.

Ia uite ce-mi vad ochii, politia se asorteaza de minune locului.

Bai cum baaaaa…”Politia Centrului Istoric” cu termopane albe?!?
Paradoxal!

Oare astia au misiunea sa promoveze si implementeze termopanele albe peste tot in centrul istoric?!?

Da-i o nota

ARTIŞTI GERMANI DIN AUGSBURG LA HUNEDOARA


Foto grup, de la stanga la dreapta: Ioana Geier (mama mea), Siegfried Stiller, Silke Lühnen, Brane Roman, Cornelia Gebhardt.

ARTA ECOLOGICĂ SAU STRADALĂ, ARTA STRESULUI ESENŢIAL

În fierbintele „vânt african„ de august, pe simezele Hunedoarei, din grupul de plasticieni din Germania ( Augsburg), veniţi în schimb cultural sub egida Galeriei RO-GER-ART (manager Ioana Geier) – au expus pictori şi graficieni foarte diferiţi ca stiluri, însă – aşa cum am remarcat la vernisaj, având ceva în comun – mesajul artei lor. Este unul acut ecologic, subliniind şi angoasele şi speranţele omului actual – în diversitatea formelor de expresie dar sincretic fiind contestatare Fiinţa (trans) umană Heideggeriană transpare cu vehemenţă sau empatie colocvială – cerând comunicare elevată şi imperativul atitudinal faţă de suferinţele Naturii – recte ale omului în rezonanţă cu ea. Dacă abulia, autismul sau impactul traumatic se resimt în aceste lucrări, cel mai clar mesaj ne este adresat în sensul unei atitudini.

Artistul cel mai matur, negreşit, este maestrul Siegfried Stiller. El expune pe suprafeţe mari, aproape terorizante, o grafică a simbolurilor în „incinte suspendate” compozite, ce amintesc mişcarea suprearealistă dadaistă – ca registru al revoltei. Tehnica este complexă, aglomerată, cu elemente „ gematrice” şi silueta umană este explorată în proiecţii de figuraţie. Nudurile sunt expuse asociate în colaje, desenul reductiv conturat, personajul feminin fiind expus ca un cadru in care imaginea este răsturnată. În desen apar semne – simboluri ,ca nişte glife sau hieroglife, dând impresia unei abordări ezoterice. Se pot face tangenţe între arta sa şi Max Ernst sau Paul Klee, fără a fi vorba de manierism. Suprafeţe mari ce exercită o tensiune la percepţie, necesitând perspectiva ambientală simetrică. Stiller este un vizionar – grafica lui asimilând inclusiv modalitatea sculpturală.

Silke Luehnen este la extrema complexităţii lui Stiller ca teme şi execuţie. Tânăra plasticiană are obsesia terifiantă a unpor fiinţe-insecte sugerând metamorfozele kafkiene. Artista şi-a construit nişte personaje-simbol, amintind arta stradală, arta de celuloid şi a grafitti-ului dar şi a desenelor animate ori benzilor desenate.

Aceste personaje sunt redate pe fonduri cromatice fără degradeuri, în ipostaze umane, ele sunt înzestrate cu ochi imenşi, insectivori, parcă sunt nişte bizare fiinţe ale sub-naturii fosile. Un saurian ghimpat şi câteva grafici nonfigurative complectează un univers special, sufletesc, din care transpare trauma şi paradoxal o simpatie faţă de regnul animal. Aşadar o artistă a parabolei. Un calambur la îndemână privind-o pe Silke: la ea arta stradală – adică a strasse-ului nemţesc, refulează un şoc resimţit violent faţă de ostilitatea comportamentală. Iată de ce am amintit mesajul ecologist- psihic. Strasse – de la stress! Dincoace de această revoltă, arta ei hiper sensibilă, simplificând rafinament şi senzualism deloc nordic, este una de apărare a fiinţei, de rezistenţă faţă de suferinţa naturii UMANE. Personajele ei devin simple „linii cu ochi” iar abordarea este mixtă – acuzând artificialul, colajeria şi infantilizarea socială. Undeva adie Salvador Dali ca dealtfel, prin alte exprimări, şi la Stiller.

Cornelia Gebhardt este psihologistă iar arta ei este în acord structural cu ştiinţa-arta devine instrument de exprimare elevată a pshihicului uman reflectat. Gebhardt este un temperament artistic fragil, însă de o energie disimulată în tehnica execuţiilor, în travaliul morfo-cromatic ce accentuează feminitatea fără ostentaţie. Între ceilalţi artişti nemţi, poate e cea mai clasicizantă.

În fine, Brane Roman – artist german de sorginte sârbă, este un temperamental când desuet, când apt de rafinamente în care patosul se îmbină cu simbolismul subţire şi elegant al linilor lapidar traversate. Brane – etimon nominal slav al pădurii ( branişte, pădure de vânătoare la noi) – este integrat grupării din Augsburg nu atât prin simţire şi temperament efuziv, cât prin aderenţa la neo –expresionismul târziu german. Când infuzează în „turbionul” gross-contrast cromatic, amintindu-l pe Van Gogh- forme simbolice (mâna, cu predilecţie), Brane Roman exprimă foarte tensionat – impresionist – starea angoasei sus citate, dar şi atitudinea generică de ecologism. Întru totul, gruparea Augsburgeză este o solie a Comunicării elevate şi meritul scriitoarei şi managerei Ioana Geier, al Galeriei RO-GER-ART din oraşul german al Augustalilor, este de a fi intermediat un itinerar al deschiderii reciproce sub semnul generos al Artei. Cu atât mai mult edilii Hunedoarei merită şi domniile lor mulţumiri.

Da-i o nota